La multi ani, Schumi!

Inceputurile mele legate de Formula 1 datează din 1990. Eram pe la bunicii din oraşul natal şi acolo, un unchi de-al meu se uita la TV la nişte maşini care bâzâiau. "Auzi?! Parcă sunt albinele lu' tataie!" imi zice unchiu', care este cu 8 ani mai în vârstă, teoretic mi-a fost ca un frate mai mare.
Eroul cursei era unu ... Prost! Nu aşa era el, cica aşa il chema, Prost, Alain Prost! Depăşea la ceilalţi ca-n filme şi cred ca a şi câştigat. Mi-a explicat unchiu' cum e cu maşinile, cursele, că Alain e la Ferrari... Nu mai ştiu dacă acea cursă era transmisă de Televiziunea Română sau de "bulgari", dacă era în direct sau reluare, dar sunt aproape convins că ploua, căci altfel nu imi explic de ce nu eram în curte la joacă.

Pentru un copil de 12 ani, fără calculator, internet, telefon mobil etc. să ştii de Ferrari era un atu în faţa prietenilor de la bloc sau colegilor de la şcoală. Ferrari n-a obţinut nimic pană în '99, mai mult Prost nu a câştigat nici o cursă în anul următor ('91). Dar ce conta! Căluţul ăla, pe stemă, era cel mai tare, în două picioare ca Black Beauty la generic.

Mai târziu, în '96, Scuderia făcea o mişcare extraordinară, ce avea sa schimbe radical Formula 1 timp de un deceniu. Il aduceau pe dublul campion mondial de la Benetton pe un salariu de 30 milioane pe an. Este vorba de Michael Schumacher şi tipul ăsta mai aducea cu el pe Ross Brawn (director tehnic) şi Rory Byrne (sef designer), iar impreuna cu Jean Todt, tăticul lor la Ferrari, s-au pus pe treabă. Berger şi Alesi plecau la Benetton la schimb, şi l-au adus pe Eddie Irvine de la Jordan, tocmai bun pentru a nu-l deranja pe Michael, care trebuia să işi vadă de treabă doar împotriva celorlalţi concurenţi.
Dacă până atunci, pentru mine era doar o toană de copil, de acum devenea pasiune.
Eh! Eu trebuia să mă pregătesc de bac, de admitere la facultate! Sezoanele '96/'97 erau compromise. Nu aveam încă internet, dar aveam teletext la TV, şi aveam şi SAT 1, Italia 1, Euronews, Eurosport etc. Rupeam şi eu câte o informaţie în timpul liber, de pe unde puteam şi unde întelegeam (mai putin de pe la posturile germane; ciudată limbă au nemţii ăştia). Si cred ca cei de la Ferrari s-au gândit şi la mine, deoarece până în 1999, doar şi-au reglat mai bine toate rotiţele. Apoi, că eram acasă sau în căminul studenţesc, în timpul curselor era ritual.
Cred ca în toată istoria Formulei 1 nu s-au cuplat mai bine conducerea, maşina, inginerii, şoferii, iar cel care îi "unea" pe toţi a fost Michael Schumacher. Era omul potrivit atât pe pistă cât şi în afara ei. De ce? Cine era acest Michael Schumacher? Era dovada că talentul îmbinat cu multă muncă produce un campion.

Copil fiind, talentul i-a fost cultivat iar experienţa i-a dezvoltat calitaţile, şi nu forţat, ci pentru ca îi plăcea. La 4 ani, tatăl său, Rolf Schumacher, îi modifica un kart cu motor de motocicletă. A fost cel mai tânăr membru dintr-un club de karting iar la 6 ani câştiga primul titlu al cluburilor. Pentru a-l sprijini şi mai mult, Rolf şi-a luat un al doilea job. La 12 ani, Michael obţine licenţa de karting în Luxemburg, pentru că în Germania limita era de 14 ani. Dorea să câştige, cât mai mult şi cât mai repede. Campion la Juniori în Germania, apoi în '87, campion în Germania şi campion european, după care a luat o decizie importantă: a renunţat la şcoală pentru a munci ca mecanic. Oare meseria de mecanic l-a ajutat ulterior să "asculte", să "simtă" mai bine motorul?
Formula Ford, Formula König, Formula 3,  World Sports-Prototype Championship sunt deja istorii, chiar şi singura cursă de Formula 3000, din Japonia, unde a terminat al doilea.
In '91 îşi făcea debutul în Formula 1 la Jordan-Ford, dar trecea în acelaşi an la Benetton unde în '94 şi '95 avea să câştige primele lui titluri mondiale.

Acestea erau datele în momentul în care a ajuns la Ferrari. Ce a urmat? O luptă cu el însuşi, cu pistele ude, cu timpii, cu recordurile, apoi cu propriile recorduri. Puţini îl mai puteau deranja, Jacques Villeneuve, David Coulthard şi Mika Hakkinen, pe care Michael spunea că l-a respectat cel mai mult, iar mai târziu Juan Pablo Montoya, Kimi Räikkönen şi Fernando Alonso. Deşi pentru unii cursele deveniseră plictisitoare, ştiindu-se după câteva tururi cine va fi câştigătorul, eu mă uitam până la sfârşit, aşteptând cu nerăbdare acel salt al victoriei cu pumnul în aer.

Michael Schumacher este declarat oficial ca cel care a popularizat Formula 1 în Germania. Dovada: în 2006 când s-a retras prima dată din Formula 1, în top 10 erau 3 germani, mai mulţi decât au fost vreodată dintr-o naţionalitate. Sebastian Vettel spunea că a ales să devină pilot de Formula 1 doar datorită lui Schumi.

Germanul ăsta a popularizat Formula 1 şi printre pasiunile mele, cu stilul lui, cu aroganţa lui de campion, cu controversele lui, cu saltul lui pe podium. Pentru acest lucru îi mulţumesc şi îi urez succes în noua cursă dificilă, în lupta pentru viaţa şi sănătatea lui.



La mulţi ani, Schumi!